Radio Stil Romania
Ce s-a ales de casa lui Gică Hagi. Gheorghe Hagi s-a născut la Săcele, o localitate aflată la 40 de km de Constanța, unde timpul pare să stea în loc. La 10 km de localitatea natală a lui Hagi sunt ruinele de la Histria, cel mai vechi oraș atestat de pe actualul teritoriu al României.
Bunicii lui Gică Hagi au venit în Săcele în 1946, după ce România a cedat Cadrilaterulul Bulgariei și s-a convenit un schimb de populație, 110.000 de români și aromâni în schimbul a 77.000 de bulbari. Tatăl actualului patron de la Viitorul se numea Iancu Hagi, un om jovial care creștea oi și vorbea foarte repede, de aceea localnicii i-au pus porecla ”Al lui Palavra”. La săcele a jucat Hagi fotbal pentru prima dată, prima dată cu o vezică de proc, apoi cu o minge din păr de cal pe care a primit-o cadou de la bunicul său.
Ce s-a ales de casa lui Gică Hagi. Manelele răsună la km 0 al fotbalului românesc
Într-o zi obișnuită de duminică manelele răsună din casa în care a crescut unul dintre cei mai buni fotbaliști români, casa părintească din Săcele. Mai mult, actualii locuitori ai casei lui Gică Hagi au încercat să îl mintă pe reportul stiriromania.ro susținând că nu aceasta este casa în care a locuit regele fotbalului românesc, chiar dacă ei locuiesc gratis în imobilul lui.
Familia lui Gică Hagi s-a mutat în Constanța în 1973.
Gică Hagi și familia lui au părăsit localitatea Săcele în 1973, când s-au mutat în Constanța după ce agricultura fusese colectivizată, iar oieritul era aproape imposibil pentru neamul machedonilor. Casa din Săcele a intrat pe mana altor trei propietare. Hagi nu a uitat locurile în care a lovit pentru prima oară o vezică de porc, pe postul de minge, cu piciorul, iar în 2000 a răscumpărat locuința cu suma de 10.000 de dolari. A lăsat-o în grija Lenuței Iamandeiu, o femeie venită la Săcele din munții Buzăului împreună cu patru din cei cinci copii ai săi.
“Copilăria mea la Săcele a fost că a oricărui copil de la sat. Eu m-am născut că să joc fotbal, le-am arătat acest lucru părinților prin toate manifestările mele. Primul cadou – și singurul pe care li l-am cerut vreodată! – a fost o minge. Am primit-o când aveam 5 ani, deși o cerusem la 3. În perioada aceea ne apropiam de calificarea României la Mondialul din 1970 și toată lumea spunea: <Dobrin e mai bun că Pelé!>. Noi n-aveam televizor, era doar din auzite.
Am făcut toate lucrurile pe care le face un copil. Ce poți să faci la sat? Alergăm cu gașcă, mergeam la vânătoare, jucăm fotbal pe dealuri. Vânam cu praștia. Mai săream gardul să luăm fructe de la IAS (n.r. – Întreprinderea Agricolă de Stat), de la livada, jucăm fotbal. Cei mari jucau, de fapt, că eu eram mic, dar stăteam cu ei. Eu întotdeauna am stat cu cei mai mari decât mine de vârstă. Stăteam după ei, eram copilul lor de mingi. Stadionul era pe deal, iar eu, pentru că eram mai mic, trebuia să mă duc mereu de sus până jos să iau mingea, atunci când sarea și se ducea la vale.
Așa am început, copil de mingi. Apoi, când am primit mingea, mă jucăm în curte. Eram un copil foarte dinamic. Și răsfățat, în același timp, pentru că părinții mei pierduseră un băiat înainte, între cele două surori, și, pe urmă, când am venit eu pe lume, m-au răsfățat. Închipuie-ți că nu începeau să mănânce până nu alegeam eu ce vreau să mănânc din ce era pe masă! Asta era masă familiei, masă mare, sâmbătă și duminică.
Ce s-a ales de casa lui Gică Hagi.
A fost o perioada foarte frumoasă. Am ținut să-i duc acolo și pe copiii mei când au crescut. Au văzut toate animalele, erau încântați. Eu am crescut cu toate animalele acestea și am crescut bine! În aer liber, afară. Dezvoltarea unui copil e mult mai bună afară decât în casă. Copilăria la Săcele mi-a influențat traiectoria, a adus acea apropiere de familie, în primul rând. Cei șapte ani de-acasă. E decisiv modelul pe care-l vezi lângă ține, adică părinții. Apoi, un copil de atunci era mult mai puternic decât un copil de acum. Mult mai puternic! E vorba de modul în care trăiai, te dezvoltai. Trăiai de dimineață, de când te trezeai, și până seară, numai afară. Totul era dinamic. Mișcare, aer curat…”, rememora Hagi perioada copilăriei, într-un interviu pentru adevărul.ro.
Hagi l-a dus pe Ianis să vadă casa în 2005
Conform spuselor sale, singura dată când a vizitat casa părintească a fost în anul 2005, când acesta a mers împreună cu cei doi copii ai săi, Ianis și Kira, să le arate casa în care a crescut și mandanele pe care a bătut mingea pentru prima oară.
Chiar dacă actualii locuitori nu plătesc chirie ci locuiesc gratis în locuinta lui Hagi, acesta a așteptat la poartă pentru a i se deschide: “Au stat puțin și au așteptat la poartă venirea mea. Mi s-a părut un om cu foarte mult bun simț, poate prea mult, și îmi era și rușine, pentru că munceam în grădina, puneam arpagic și eram plină de noroi pe haine și pe cizmele de cauciuc. El a așteptat la poartă până am venit eu, nu a îndrăznit să între, deși e casa lui. A fost singură dată când a venit. Mulți oamenii vin să vadă casa, în special ziariști, dar și admiratori de-ai lui care vor să vadă unde s-a născut cel mai mare fotbalist al României”, a spus Lenuța Iamandeiu.
