Radio Stil Romania
Pe 6 martie, Biserica Ortodoxă îi prăznuiește pe Sfinții 42 de Mucenici din Amoreea, un grup de comandanți bizantini care au ales moartea în locul lepădării credinței lor. Acești sfinți sunt mai puțin cunoscuți de credincioși, însă povestea lor este un exemplu de curaj, devotament și sacrificiu în numele lui Hristos.
În anul 838, armatele musulmane au asediat și cucerit orașul, în urma unei confruntări sângeroase. După victoria lor, musulmanii au ucis mii de creștini și au luat mulți prizonieri, printre care și pe cei 42 de comandanți ai armatei bizantine. Aceștia au fost duși în captivitate și închiși într-o temniță, unde au petrecut șapte ani.
În timpul anilor de captivitate, comandanții au fost supuși la presiuni continue pentru a renunța la creștinism și a îmbrățișa credința islamică. Musulmanii încercau să-i convingă prin diferite mijloace, promițându-le libertate, funcții înalte și bogății, dar și prin amenințări cu moartea.
Când prizonierilor li s-a spus că Mahomed este adevăratul profet, iar nu Hristos, ei au răspuns cu o analogie simplă, dar puternică: „Dacă doi oameni se ceartă pentru un câmp, unul având numeroși martori care să-i confirme dreptul, iar celălalt niciunul, cine credeți că are dreptate?” Musulmanii au recunoscut că cel cu martori este cel care deține câmpul. Atunci, mucenicii au continuat:
„Așa este și cu Hristos și Mahomed. Hristos are mulți martori: Prorocii Vechiului Testament, Moise și Ioan Botezătorul, pe care și voi îl recunoașteți și care a dat mărturie pentru El. Mahomed, însă, nu are decât propria sa mărturisire.”
