Radio Stil Romania
Iarna din acest an aduce tot mai multe semne că va fi mai rece și mai aspră decât cele din anii anteriori. Unul dintre cei mai importanți indicatori pentru această tendință nu vine însă din Europa, ci din îndepărtata Siberie, unde zăpada acumulat în luna octombrie joacă un rol crucial.
Cercetările climatologice arată că extinderea zăpezii în această regiune este strâns legată de formarea și comportamentul Vortexului Polar – mecanismul atmosferic ce controlează distribuția aerului rece în emisfera nordică. Cu cât zăpada apare mai devreme și mai extins, cu atât crește probabilitatea ca iarna să fie mai rece și mai bogată în precipitații.
Cum influențează Siberia vremea din Europa
Potrivit meteorologilor, legătura dintre stratul de zăpadă din Siberia și evoluția vremii în Europa sau America de Nord se explică prin dinamica Vortexului Polar. Acesta este un curent puternic de aer rece, situat la altitudini mari, care menține frigul concentrat în zona arctică. Când în Siberia se formează un strat gros de zăpadă încă din octombrie, procesul de răcire accelerează și duce la apariția unui sistem de presiune ridicată deasupra regiunii.
cest sistem trimite energie verticală în atmosferă, perturbând fluxurile normale de aer și destabilizând Vortexul Polar. Într-un astfel de scenariu, circulația polară devine mai slabă, iar aerul rece are șanse mai mari să se scurgă spre sud, ajungând până în Europa și America de Nord. Analizele Severe Weather arată că aceste perturbări duc frecvent la valuri de frig și episoade de ninsoare intensă în zonele temperate.
Iernile grele au început cu zăpadă timpurie
Studiile climatologice realizate pe baza datelor istorice confirmă această corelație. Specialiștii au identificat șase ierni severe care au urmat unor luni octombrie cu un strat mare de zăpadă în Siberia. În toate aceste cazuri, s-a observat o presiune atmosferică ridicată deasupra regiunilor polare – un semn clar al slăbirii Vortexului Polar – și formarea unor zone de joasă presiune din estul Statelor Unite până în Atlanticul de Nord.
Efectele au fost vizibile: masele de aer arctic au coborât adânc spre sud, aducând temperaturi extrem de scăzute, episoade de ninsoare timpurie și ierni prelungite. Europa a resimțit aceste schimbări prin ierni mai reci și mai lungi decât media, cu temperaturi negative persistente și zăpezi abundente, mai ales în centrul și estul continentului.
Cele mai recente modele meteorologice europene, inclusiv cele ale Centrului ECMWF, confirmă că în octombrie 2025, extinderea stratului de zăpadă din Siberia este peste medie. Hărțile meteo arată o acoperire impresionantă cu zăpadă în cea mai mare parte a lunii, semn că procesele atmosferice de răcire sunt deja în plină desfășurare.
De asemenea, ninsorile au revenit în vestul Canadei și nord-vestul Statelor Unite, un alt indiciu că circulația atmosferică globală tinde spre un tipar de iarnă rece. Toate aceste date sugerează că iarna care se apropie va fi una cu temperaturi scăzute, dar și cu un volum mare de precipitații solide – adică zăpadă.
Ultimele date ECMWF privind cantitatea de zăpadă pentru următoarele luni indică o acoperire mult peste media ultimilor ani.
Meteorologii consideră că acest scenariu ar putea readuce ierni similare celor „clasice”, când aerul rece arctic cobora frecvent spre latitudinile medii.
Într-un astfel de context, Statele Unite, Canada și o mare parte din Europa ar putea experimenta valuri de frig persistente, strat gros de zăpadă și precipitații intense, mai ales în lunile decembrie și ianuarie.
În România, aceste tipare ar putea însemna o iarnă cu episoade frecvente de ninsori, alternând cu perioade de ger accentuat. Zăpada timpurie din Siberia nu este singurul indicator care susține prognoza unei ierni reci.
Meteorologii atrag atenția asupra altor trei factori importanți care se manifestă simultan în această perioadă:
Evenimentul La Niña, care influențează circulația atmosferică globală și favorizează temperaturi mai scăzute în emisfera nordică;
Faza negativă a oscilației QBO, ce contribuie la destabilizarea stratosferei și la intensificarea valurilor de frig;
Distribuția anomaliilor oceanice, care amplifică transferul de energie între oceane și atmosferă, favorizând formarea sistemelor de presiune rece.
Specialiștii în meteorologie descriu această combinație de factori ca fiind specifică iernilor din trecut, când masele de aer rece coborau constant din Arctica, provocând episoade de frig intens și ninsoare abundentă. În termeni populari, o „iarnă autentică” pare tot mai probabilă.
